Chestii random

     Am sesizat în ultima perioadă (ianuarie, februarie, martie) apariția a ceva...dubios (da, cred că "dubios" e un termen bun) pe Facebook. Mă refer acum la bitstrips. Probabil fiecare persoană care citește acest articol are măcar pe cineva în lista de prieteni care folosește așa ceva. Unii chiar s-ar putea să folosească această abominație chiar în timp ce scriu. Dar, dacă cineva are norocul de a nu avea așa specimene în listă și nu știe ce sunt alea bitstrips, o să explic pe scurt cine sunt ele și cu ce se mănâncă. Un bitstrip e un fel poză animată (gen bandă desenată, dar mai prost lucrată decât cele din anii '40) în care se afișează cetățeanul ce a postat-o singur sau alături de cineva, făcând chestii normale, și spunând lucruri cretine, care ar trebui să fie amuzante, dar nu sunt. Absolut deloc. Sunt cretine de-a dreptul. Cetățeanul (când zic "cetățeanul", mă refer, și la fete, nu numai la dârlăi) apare desenat acolo exact cum se vrea el a fi, nu cum l-a făcut natura. Nu am văzut bitstrips cu grași sau cu oameni fără picioare. Ce nu înțeleg eu e: de ce există chestiile alea? Ți-e atât de rușine cu tine încât trebuie să te desenezi ca să nu râdă copiii de tine? Amuzante nu sunt, nu ajută cu nimic (decât dacă nu știi de cine să scapi din lista de prieteni) și, am eu impresia, sau toți oamenii care le postează au sub 18 ani? Voi să-mi spuneți dacă e să-mi fie milă de viitor sau nu.
 
     Trecând peste subiectul de mai sus, trecem la ceva mai general. Muzica. Ho, nu-mi săriți în cap că încerc să vă îndoctrinez cu gusturile mele muzicale (deși sună tentant)! Nu, aici ne referim strict la ce muzică (cu tot cu videoclipurile aferente) se cenzurează și ce produse ar trebui de fapt cenzurate. Ce se cenzurează: păi simplu, orice cuvințel care ar putea suna injurios pentru urechile generațiilor tinere și inocente. Nu e ca și cum copilul nu aude prima înjurătură la 3 ani când e tac'su nervos la volan. Nu, hai să cenzurăm chestii care chiar nu au de ce să fie cenzurate, ba mai mult, prin cenzura în cauză, să se piardă informații din piesă. Spre exemplu, clipul piesei "Categoria Grea" de la Paraziții e cenzurat pentru că se face un schimb scurt de pumni pe-acolo. Păi, fiule, stai puțin, tu pui știrile de la ora 5 "Cu Acordul Părinților" și apoi îmi cenzurezi niște pumni pe care copilul oricum îi vede la desene animate? Aaa, și UTV e homofob. A cenzurat o scenă în care 2 băieți își luau limba în gură, din videoclipul piesei "One Day" a lui Asaf Avidan. Păi, fiule, ce mama naibii, de ce nu cenzurezi tu mai bine versurile din noua piesă a Andei Adam: "Amo Amo, am o inimă de dat, Unui singur bărbat, Care să știe ce să facă lângă mine în pat". Deci dacă vrei să te combini cu Anda Adam, trebuie să știi s-o fuți. Bun mesaj pentru tinerele generații; asta și toate clipurile cu băieți epilați peste tot care cordesc gacici, în timp ce rânduri de țâțe dansează în jurul lor. Frumos mesaj pentru copii ușor influențabili.

     Trecem acum la alte tâmpenii din lumea muzicii. Am o simplă întrebare: ce vor băieții ăștia de la viață? Acum eu nu mă iau de ei că-s pocăiți, deși mi-ar face o deosebită plăcere. Nu, fiecare poate avea orice prieten imaginar își dorește; eu, spre exemplu, îl am pe băiatul ăsta. Dar să cânți inepțiile astea pe care doar tu le crezi, în timp ce afișezi o moacă de om care se uită la pornografie pentru pedofili, nu mi se pare o chestie corectă. Ascultați puțin ce au de zis și arătat prin videoclipul lor (am eu impresia, sau pe fundal sunt doar oameni care au venit pentru tricourile moca și nu au idee ce se petrece?). Măcar o să râdeți. Sau, mai bine, intrați pe pagina lor oficială să vedeți ce promovează băieții. O să ziceți că le fac reclamă. Eu prefer să spun că fac advertising pentru exterminarea lor.

     La final, e cazul să afișez niște gânduri ceva mai pașnice. Astăzi am avut onoarea să revăd un film de excepție, și anume "Kick Ass". Filmul ăsta poate părea la prima vedere doar un alt produs de duzină cu super-eroi. Dar nu e. E un film mișto din care poți învăța chestii (nu vă bat cu ele la cap, că nu mă mai citiți), unde mai râzi oleacă, te minunezi la ceva acțiune și, eventual, verși și-o lacrimă. Filmul ăsta a trezit un sentiment în mine: parcă mi-a dat un pumn și mi-a zis să nu mai stau ca o șarlă, uitându-mă la seriale, ci să ies din casă și să schimb ceva atât la mine, cât și la lume. Gata cu chestiunile la sentiment, că o dau în altele. Mai bine vedeți trailer-ul  și uitați-vă la film, că n-o să regretați. În încheiere, am pentru voi o piesă de pe soundtrack-ul filmului. Enjoy.